CE NE INVATA BIBLIA DESPRE TRINITATE?
Răspuns: Cel mai dificil lucru legat de conceptul
creştin al Trinităţii constă în aceea că nu există o modalitate adecvată
pentru a o explica. Trinitatea este un concept imposibil de înţeles pe
deplin de către orice fiinţă umană prin propria ei înţelepciune.
Dumnezeu este infinit mai mare decât suntem noi, prin urmare nu ne putem
aştepta să Îl putem înţelege pe deplin. Biblia ne învaţă că Tatăl este
Dumnezeu, că Iisus este Dumnezeu şi că Duhul Sfânt este Dumnezeu. De
asemenea, Biblia ne învaţă că există un singur Dumnezeu. Deşi putem
înţelege câteva adevăruri despre relaţia dintre cele trei Persoane
diferite ale Trinităţii, acest concept nu poate fi cuprins de mintea
umană. Dar aceasta nu neagă veridicitatea şi nici bazele biblice ale
acestor învăţături.
Trebuie să menţionăm că deşi noi utilizăm în studierea conceptului
cuvântul “Trinitate”, acesta nu se găseşte ca atare în Sfânta Scriptură.
Acesta este un termen folosit în încercarea de a descrie unitatea lui
Dumnezeu prin aceea că există 3 persoane coexistente şi co-eterne care
Îl descriu pe Dumnezeu. Trebuie să facem precizarea că ÎN NICI UN CAZ nu
sugerăm că ar fi vorba despre 3 Dumnezei. (Nu e 1+1+1 ci este
1x1x1=DUMNEZEIREA *(Trinitatea). Trinitatea înseamnă un singur Dumnezeu
constând din 3 persoane. Nu este nimic greşit în a folosi termenul
“Trinitate” chiar dacă el nu se găseşte ca atare în Biblie. Este mai
scurt să spui cuvântul “Trinitate” decât să spui “3 persoane coexistente
şi co-eterne într-un singur Dumnezeu”. Dacă ai o problemă în acest
sens, iată un exemplu similar: cuvântul ”bunic” nu este utilizat în
Biblie. Totuşi, ştim că au existat bunici în Biblie. Avraam a fost
bunicul lui Iacov. Astfel, nu te bloca în termenul “Trinitate”. Ceea ce
are cu adevărat importanţă este că acest concept care este REPREZENTAT
prin cuvântul “Trinitate” există în Scriptură. Având aceasta introducere
în temă, iată versetele biblice cele mai relevante care ne vor servi
drept bază pentru discuţia noastra despre Trinitate.
1) Există un singur Dumnezeu: Deuteronom 6:4; 1 Corinteni 8:4; Galateni 3:20; 1 Timotei 2:5.
2) Trinitatea constă din 3 Persoane: Geneza 1:1; 1:26; 3:22; 11:7;
Isaia 6:8; 48:16; 61:1; Matei 3:16-17; Matei 28:19; 2 Corinteni 13:14.
Cunoaşterea limbii ebraice este de mare ajutor în studierea Vechiului
Testament. În Geneza 1:1, este utilizat cuvântul “Elohim” care are
sensul de plural. De asemenea, acest sens de plural este prezentat şi în
Geneza 1:26; 3:22; 11:7 şi Isaia 6:8, unde se vorbeşte despre Dumnezeu
cu sensul de “noi”. Este INDISCUTABIL faptul că atât “Elohim” cât şi
“noi” au în aceste pasaje sensul de mai mult de două persoane. În limba
română, există numai două forme ale substantivelor, singular şi plural.
În ebraică, însă, există 3 forme: singular, dual şi plural. Forma duală
este rezervată evident NUMAI pentru două persoane. Mai precis, forma
duală este utilizată pentru a exprima lucruri pereche, precum ochii,
urechile, mâinile. Cuvântul “Elohim” precum şi forma utilizată cu sensul
de “noi” sunt forme de plural – în mod categoric mai mult decât doi –
şi se referă foarte clar la 3 sau cel putin 3 (Tatăl, Fiul, Duhul
Sfânt).
În Isaia 48:16 şi 61:1, Fiul vorbeşte făcând referire la Tatăl şi la
Duhul Sfânt. Comparaţi Isaia 61:1 cu Luca 4:14-19 pentru a vedea că Fiul
este Cel care vorbeşte. Matei 3:16-17 descrie momentul botezului lui
Iisus. Aici este prezentat Dumnezeu Duhul Sfânt coborând asupra lui
Dumnezeu Fiul în timp ce Dumnezeu Tatăl proclamă plăcerea Sa în Fiul.
Matei 28:19 şi 2 Corinteni 13:14 sunt alte exemple asemănătoare ale
celor 3 persoane distincte din Trinitate.
3) Cei trei “membri” ai Trinităţii sunt prezentaţi distinct în
diverse pasaje biblice, astfel: În Vechiul Testament, “DOMNUL” se este
prezentat ca “Domn” (Geneza 19:24). “DOMNUL” are un “Fiu” (Psalmul 2:7,
12; Proverbe 30:2-4). Duhul Sfânt este reprezentat distinct faţă de
“DOMNUL” (Numeri 27:18) şi faţă de “Dumnezeu” (Psalmul 51:10-12).
Dumnezeu Fiul este prezentat distinct faţă de Dumnezeu Tatăl (Psalmul
45:6-7; Evrei 1:8-9). În Noul Testament, în Ioan 14:16-17, Iisus se
adresează Tatălui despre trimiterea unui Ajutor (Mângâietor), şi anume
Duhul Sfânt. Aceasta ne arată că Iisus nu S-a considerat pe Sine ca
fiind Tatăl sau Duhul Sfânt. Luaţi de asemenea în considerare toate
pasajele din Evanghelii în care Iisus se adresează Tatălui. Vorbea Iisus
cu El Însuşi? Nu. El vorbea unei alte Persoane din Trinitate – şi anume
Tatălui.
4) Fiecare membru al Trinităţii este Dumnezeu: Tatăl este Dumnezeu – a
se vedea Ioan 6:27; Romani 1:7; 1 Petru 1:2. Fiul este Dumnezeu – a se
vedea Ioan 1:1, 14; Romani 9:5; Coloseni 2:9; Evrei 1:8; 1 Ioan 5:20.
Duhul Sfânt este Dumnezeu – a se vedea Faptele Apostolilor 5:3-4; 1
Corinteni 3:16 (Cel care locuieşte în cei credincioşi este Duhul Sfânt –
Romani 8:9; Ioan 14:16-17; Faptele Apostolilor 2:1-4).
5) Subordonarea în cadrul Trinităţii: Scriptura arată că Duhul Sfânt
se subordonează Tatălui şi Fiului, în timp ce Fiul se subordonează
Tatălui. Aceasta arată existenţa unei relaţii interne şi nu neagă
divinitatea nici uneia dintre Persoanele Trinităţii. Acesta este pur şi
simplu un subiect pe care minţile noastre limitate nu îl pot înţelege,
Dumnezeu fiind infinit. În ceea ce priveşte Fiul, vă rugăm să citiţi
Luca 22:42; Ioan 5:36; Ioan 20:21; 1 Ioan 4:14. Referitor la Duhul
Sfânt, citiţi Ioan 14:16; 14:26; 15:26; 16:7 şi în mod special Ioan
16:13-14.
6) Sarcinile fiecărui membu al Trinităţii: Tatăl este sursa sau cauza
definitorie a: 1) universului (1 Corinteni 8:6; Apocalipsa 4:11); 2)
revelaţiei divine (Apocalipsa 1:1); 3) mântuirii (Ioan 3:16-17); şi 4)
lucrărilor lui Iisus pe pământ (Ioan 5:17; 14:10). Tatăl este Cel care
INIŢIAZĂ toate aceste lucruri.
Fiul este “agentul” prin care Tatăl a împlinit următoarele lucrări:
1) crearea şi existenţa universului (1 Corinteni 8:6; Ioan 1:3; Coloseni
1:16-17); 2) revelaţia divină (Ioan 1:1; Matei 11:27; Ioan 16:12-15;
Apocalipsa 1:1); şi 3) mântuirea (2 Corinteni 5:19; Matei 1:21; Ioan
4:42). Tatăl face toate aceste lucruri prin Fiul Său, care acţionează ca
“agent” al Său.
Duhul Sfânt este modalitatea prin care Tatăl face următoarele
lucrări: 1) crearea şi existenţa universului (Geneza 1:2; Iov 26:13;
Psalmul 104:30); 2) revelaţia divină (Ioan 16:12-15; Efeseni 3:5; 2
Petru 1:21); 3) mântuirea (Ioan 3:6; Tit 3:5; 1 Petru 1:2); şi 4)
lucrările lui Iisus (Isaia 61:1; Faptele Apostolilor 10:38). Astfel,
Tatăl face toate aceste lucruri prin puterea Duhului Sfânt.
Nici una din comparaţiile posibile nu este suficient de precisă
pentru a descrie Trinitatea. De pildă, descrierea unui ou prezintă
neajunsul că luate separat, atât coaja cât şi albusul şi galbenusul sunt
toate părţi ale oului, nu însă oul însuşi. Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt
nu sunt părţi ale lui Dumnezeu, ci fiecare este Dumnezeu. Exemplul apei
este cumva mai apropiat însă tot incomplet pentru a descrie adecvat
Trinitatea. Apa se găseşte în stare lichidă, de vapori sau ca gheaţă.
Însă Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt nu sunt forme ale lui Dumnezeu, ci
fiecare este Dumnezeu. Aşadar, iată că deşi aceste exemple pot încerca
să prezinte o idee despre Trinitate, totuşi ele sunt departe de a
prezenta exact acest concept. În loc să încerci să înţelegi Trinitatea,
mai bine caută să vezi măreţia şi grandoarea lui Dumnezeu infinit
superioare naturii noastre umane. “O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi
ştiinţei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui, şi cât de
neînţelese sunt căile Lui! Şi în adevăr, „cine a cunoscut gândul
Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui?” ” (Romani 11:33-34).
Martin Luther spunea: “Cine va voi sa nege Trinitatea isi va pierde
sufletul iar cine va voi s-o inteleaga isi va pierde mintile”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu