Stau şi mă gândesc ce pot să am special în mine? …Ce valoare are viaţa mea? …Câte lacrimi s-ar naşte în ochii cuiva pentru mine? Aş vrea să simt o mângâiere, dar parcă doar ploaia îmi atinge uşor obrazul… Aş vrea să simt o îmbrăţişare, dar parcă doar vântul care adie uşor îmi poate oferi asta… Aş vrea să aud un ”te iubesc”…aş vrea să am o iubire ce trăieşte veşnic… aş vrea ceva ce să am mereu, să nu pierd niciodată, aş vrea să aparţin cuiva, să simt siguranţa dragostei… Privind spre cer…aştept…aştept ceva…mă pot stinge sau pot învia… ,,...te iubesc cu o iubire veşnică…” Ieremia 31:3 Dar aud o voce caldă din spatele meu care trezeşte în mine o speranţă: ”Întoarce-te iubita mea!” …Recunoscând parcă vocea, mă întorc…iar acel glas continua să îmi vorbească…: ”Încă dinainte să te naşti am ştiut că vei fi a Mea… defapt de asta te-am creat… eşti visul Meu… eşti specială şi unică pentru Mine. Viaţa ta are o valoare nespus de mare! S-au născut multe lacrimi în ochii Mei atunci când mă uitai, când nu îmi vorbeai, când inima ta nu bătea pentru Mine, când nu îti era dor de Mine…Eram zdrobit când plângeai şi te vroiam a Mea pentru că sunt un Dumnezeu gelos… vroiam să vii la mine atunci când sufereai, atunci când te bucurai, să dormi în braţele Mele… Eu eram ploaia care îţi mângâia obrazul, eram vântul care te îmbrăţişa şi cu fiecare bătaie a inimii Mele ţi-am zis că TE IUBESC! …Nimic nu mă poate oprii să te iubesc… Cea mai minunată creaţie a Mea eşti tu!… Abia am aşteptat să te strâng la pieptul Meu şi tu să ştii asta, să simţi siguranţa dragostei Mele, să te pot ierta – iar pentru asta am plătit cu preţul vieţii Mele, vreau să transform viaţa ta într-un miracol al dragostei, să te ridic pe stâncă aproape de cerul albastru, să revărs toate binecuvântările pe care le-am pregătit pentru tine… Lasă-Mă să transform tristeţiile tale în bucurii şi lacrimile în zâmbete ce niciodată n-or să apună… Te iubesc!…” Atunci eu i- am răspuns…: Tu eşti iubirea ce am căutat-o atâta…eşti Dumnezeul viu…. Cum am putut să nu te văd? …Vreau să vii în viaţa mea şi să fii mereu prezent acolo… Când soarele îmi va mângâia faţa voi şti că e Mâna Ta …voi ştii că dragostea Ta mă îmbrăţişează şi cu lumină mă înconjori… În întuneric nu mă voi mai teme pentru că Braţul Tău puternic mă va purta… Chiar de valuri mari mă ameninţă eu ştiu că Tu eşti siguranţa mea şi pentru că mă iubeşti ştiu că atunci când greşesc Tu mă ierţi…La Tine voi alerga, la cer voi privi chiar de inima-mi va fi tristă sau se va bucura…Nu-i nimeni ca Tine, nimeni care să iubească cum Tu iubeşti, nu-i nimeni care să mă poarte pe aripi de dor, un balsam vindecător eşti pentru inima mea şi tot ce sunt acum e al Tau!

EREZIA "BRANHAMISTILOR"

http://www.scribd.com/doc/2101435/BRANHAM
 http://strainisicalatori.blogspot.ro/p/religii.html#.UHpfk655fHc
  http://www.crestinul.ro/branhamismul.htm
 .
  http://rcrwebsite.com/branham.htm

CINE ESTE DUHUL SFANT?

Răspuns: Există multe concepţii eronate legate de identitatea Duhului Sfânt. Unii văd Duhul Sfânt ca pe o forţă mistică. Alţii înţeleg Duhul Sfânt ca pe puterea impersonală pe care Dumnezeu o pune la dispoziţia celor ce Îl urmează pe Hristos. Ce spune Biblia despre identitatea Duhului Sfânt? Pe scurt – Biblia spune că Duhul Sfânt este Dumnezeu. Biblia spune de asemenea că Duhul Sfânt este o Persoană, o Fiinţă având raţiune, emoţii şi voinţă.

Faptul că Duhul Sfânt este Dumnezeu este arătat clar în multe pasaje din Scriptură, inclusiv în Faptele Apostolilor 5:3-4. În acest verset, Petru îl confruntă pe Anania întrebându-l pe acesta de ce a minţit pe Duhul Sfânt şi spunându-i: “N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu”. Aceasta este o declaraţie fermă asupra faptului că a minţi pe Duhul Sfânt înseamnă a minţi pe Dumnezeu. De asemenea, ştim că Duhul Sfânt este Dumnezeu pentru că El are atributele sau caracteristicile lui Dumnezeu. De exemplu, faptul că Duhul Sfânt este omniprezent este arătat în Psalmul 139:7-8: “Unde mă voi duce departe de Duhul Tău, şi unde voi fugi departe de Faţa Ta? Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo.” Apoi în 1 Corinteni 2:10, vedem atributul omniscienţei Duhului Sfânt: “Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu.”

Ştim de asemenea că Duhul Sfânt este o Persoană deoarece El are raţiune, sentimente şi voinţă. Duhul Sfânt gândeşte şi cunoaşte (1 Corinteni 2:10). Duhul Sfânt poate fi întristat (Efeseni 4:30). Duhul Sfânt mijloceşte pentru noi (Romani 8:26-27). Duhul Sfânt ia decizii conform cu voia Sa (1 Corinteni 12:7-11). Duhul Sfânt este Dumnezeu, a treia “Persoană” a Trinităţii. Fiind Dumnezeu, Duhul Sfânt poate cu adevărat să îndeplinească rolul de Mângâietor şi Călăuzitor despre care Iisus a promis că va fi (Ioan 14:16,26; 15:26).

BOTEZUL CU DUHUL SFANT- traire permanenta sau amintiri?

Prin inspiratia Duhului Sfant doresc sa spun cateva lucruri esentiale despre acest subiect, si anume, botezul cu Duhul Sfant. Pentru multi oameni botezul cu Duhul Sfant nu inseamna nimic, ei nu stiu despre ce e vorba, exista oameni care stiu despre acest lucru dar nu au experimentat niciodata poate in viata lor. Si a treia categorie cuprinde oamenii ce stiu despre acest lucru si experimenteaza.

Ce este botezul cu Duhul Sfant?

Unii cred si inteleg ca botezul cu Duhul Sfant e acelasi lucru cu Duhul Sfant. Duhul Sfant e Persoana vie, iar botezul cu Duhul Sfant e puterea Duhului Sfant pecetluita in noi. Iar nimeni nu poate spune “Isus este Domnul” decat prin Duhul Sfant care locuieste in om. Duhul Sfant il are orice om care crede si rosteste Numele lui Isus ca e singurul Nume vrednic de inchinare. Dar puterea de a ramane neclintit si de a fi un martor adevarat al Domnului e botezul cu Duhul Sfant. Botezul cu Duhul Sfant nu inseamna o data anume cand cineva a experimentat trairea ci inseamna o traire permanenta in umblarea cu El. Nu e de-ajuns sa afirmi ca esti o persoana botezata cu Duhul Sfant ci trebuie sa areti asta, altfel ramane o inselaciune amarnica si trista. Dumnezeu e Duh, Dumnezeu e un Complex extraordinar, in Dumnezeire exista relatii de co-egalitate in marturisire, putere: Tatal, Fiul si Duhul Sfant – un Singur Dumnezeu (NU 1+1+1 = 3, ci 1x1x1 = 1 DUMNEZEU).

Cine este Duhul Sfant? “Petru i-a zis: „Anania, pentru ce ţi-a umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfânt şi să ascunzi o parte din preţul moşioarei?
Dacă n-o vindeai, nu rămânea ea a ta? Şi, după ce ai vândut-o, nu puteai să faci ce vrei cu preţul ei? Cum s-a putut naşte un astfel de gând în inima ta? N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu.”  Faptele apostolilor 5:3,4 (VDCC). Duhul Sfant e Persoana Divina, e Spirit Divin ce simte, Se bucura, vorbeste, innoieste minti, descopera din Dumnezeu.

“Când vă vor duce înaintea sinagogilor, înaintea dregătorilor şi înaintea stăpânirilor, să nu vă îngrijoraţi cum veţi răspunde pentru apărarea voastră, nici ce veţi vorbi; căci Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela ce va trebui să vorbiţi.” Luca 12:11,12 (VDCC)

Multi crestini cred ca atunci cand Duhul Sfant iti innoieste mintea, si are loc nasterea din nou in viata ta, din acel moment esti botezat cu Duhul Sfant.

Conform Bibliei, Duhul Sfant al lui Dumnezeu lucreaza la inima pacatosului, misca inima lui, innoieste viata lui, transforma viata lui si-L descopera pe Dumnezeu. Acest lucru nu inseamna ca acea persoana e botezata si cu Duhul Sfant. Multi crestini cred si se boteaza in apa, dar din pacate multi sunt care nu se tin curati, nu pot renunta la unele vicii, nu se pot infrana, multi cad la un moment dat pe Cale si dau inapoi, multi se tem, multi raman tristi, obositi spiritual, fara speranta.

Botezul cu Duhul Sfant poate fi primit fie inainte de botezul in apa, fie in acelasi moment cand are loc botezul in apa, fie dupa. Un om care experimenteaza botezul cu Duhul Sfant urmeaza imediat sa se boteze si-n apa ca semn al credintei in Dumnezeu, urmandu-L pe Domnul Isus Christos cu pasiune maxima. Nu exista persoana botezata cu Duhul Sfant dar care amana botezul in apa. Nu exista crestin fara botezul in apa, nu exista mantuire in ideea ca esti pocait dar nu esti botezat sau esti botezat dar nu esti pocait de faptele tale rele. Nu exista asa ceva! Sunt oameni care merg la biserica, se declara pocaiti dar nu sunt botezati, asta nu e pocainta, si nici mantuire, pe de-o parte sunt oameni ce se declara botezati dar nu se caiesc de pacate, nu se lasa de ele si viata lor nu difera cu nimic fata de cum erau inainte de a se boteza, diferenta pare a fi trecerea de la o religie sau denominatiune religioaa la alta, dar nu de la intuneric la lumina neaparat.

“Eu vă botez în apă atunci când constat că această transformare în bine a minţii (şi implicit a comportamentului) s-a produs deja în voi. Dar Cel care vine după mine, este mai puternic decât mine. Eu nu merit nici măcar să-I duc încălţămintea. El este Cel care vă va boteza cu Spirit Sfânt şi cu foc.” Matei 3:11 (BVA)

Ioan Botezatorul boteza oameni spre pocainta, insa botezul cu Duhul Sfant S-a dat dupa ce Domnul Isus S-a ridicat la Cer. Isus boteaza cu Duhul [Spiritul] Sfant

“Atunci când (încă mai) era cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim; ci să aştepte ce a promis Tatăl. Isus le-a zis: „Eu deja v-am vorbit despre această promisiune. Ea se referă la un alt botez: nu este vorba despre cel administrat de Ioan folosind apă, ci Mă refer la botezul cu Spiritul Sfânt. El vă va fi administrat peste puţine zile.” Faptele apostolilor 1:4,5 (BVA)

Sa privim putin peste viata lui Petru. Vedem ca atunci cand umbla cu Domnul Isus parea un om destul de credincios dar la un moment dat Dumnezeu i-a testat credinta, si l-a provocat. “Eu îmi voi sacrifica viaţa pentru Tine!” Isus i-a răspuns: „Chiar îţi vei sacrifica viaţa pentru Mine?! Te asigur că nu va cânta cocoşul, până nu te vei dezice de Mine de trei ori!” Ioan 13:37b,38 (BVA)

Si asa a fost, “Una dintre femeile care slujeau acolo, a privit fix spre el şi a zis: „Şi acest om era cu El!” Dar Petru s-a dezis şi a spus: „Femeie, nu-L cunosc!” După puţin timp, L-a văzut altcineva şi a zis: „Şi tu eşti unul dintre acei oameni!” Iar Petru a zis: „Omule, nu sunt dintre ei!” După aproximativ o oră, altcineva susţinea acelaşi lucru, zicând: „Nu mai avem nici un dubiu că şi acest om era cu El, pentru că este galileean!” Petru a răspuns: „Omule, nu ştiu despre ce vorbeşti!” Şi, în timp ce spunea aceste cuvinte, a cântat cocoşul. Domnul S-a întors şi a privit spre Petru, care şi-a amintit că (El) îi spusese: „Înainte să cânte cocoşul, te vei dezice de Mine de trei ori!” Apoi a ieşit (de-acolo) şi a început să plângă cu mare regret.” Luca 22:56-62 (BVA)

Deci, acesti oameni cu siguranta erau botezati in apa, din moment ce umblau cu El, ascultau invataturile Mantuitorului pline de har si drese cu sare. E imposibil sa umbli cu El si sa nu faci ce spune El. Si cand spun umblare cu El, e clar, ca o viata dedicata total, doar asa Il vei urma oriunde si oricand indiferent de situatii.

In ziua Pentecostei (Cincizecimii) promisiunea Tatalui s-a adeverit si Domnul Isus a revarsat puterea peste discipolii Sai, oferindu-le autoritatea ca Biserica Vie, dandu-le puterea de a calca peste serpi si peste naparci, de a vindeca, de a restaura, de a profeti si elibera. In acea zi, Domnul Isus, in calitate de Rege Suprem, inviat, le-a oferit pecetluirea cu Duhul Sfant, le-a dat puterea de a-L sluji fara teama, de a fi martorii Lui peste tot in lume, indiferent de circumstante. O schimbare are loc in viata ucenicilor, o transformare radicala. Au primit puterea de a fi cu adevarat crestini, adica urmasii lui Christos Isus in lume. Duhul Sfant i-a calauzit in tot adevarul Inainte de a Se inalta inapoi la statura Sa de Dumnezeu binecuvantat in veci, Domnul Isus le-a spus ucenicilor Sau urmatorul adevar: “Totuşi, vă asigur că este în avantajul vostru să Mă duc. Dacă nu Mă duc Eu, «Ajutorul» nu va veni la voi; dar dacă Mă duc, Îl voi trimite. Şi când va veni El, va dovedi lumea vinovată în legătură cu: păcatul, dreptatea şi judecata. În ce priveşte păcatul, vinovăţia lor constă în faptul că ei nu cred în Mine. Referitor la dreptate, pentru că Mă duc la Tatăl şi nu Mă veţi mai vedea. Iar în legătură cu judecata, pentru că (se va demonstra că) stăpânitorul acestei lumi este judecat. Mai am să vă spun multe lucruri; dar acum nu le puteţi suporta. Când va veni «Ajutorul» – Spiritul Adevărului, va fi ghidul vostru în tot adevărul. El nu va vorbi din proprie iniţiativă, ci va spune tot ce va fi auzit şi vă va revela lucrurile viitoare. El Mă va glorifica, pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va revela.” Ioan 16:7-14 (BVA)

Exact asa s-a intamplat incepand din ziua a zecea de la inaltarea la Cer a Mantuitorului. Duhul Sfant S-a coborat peste cei adunati in camera de sus, unde se inchinau, se rugau si asteptau fagaduinta [promisiunea] Celui Foarte Sfant. Niste limbi ca de foc erau observate peste cei adunati si toti erau umpluti de Duhul si vorbeau in alte limbi dupa cum le dadea El sa vorbeasca. Ca si azi, si atunci, acolo erau oameni religiosi adunati si batjocoreau Lucrarea lui Dumnezeu cand vedeau cele intamplate. Ei nu intelegeau ce se intampla pana cand Petru, plin de putere, le-a explicat exact ce se intampla conform spuselor profetilor din vechime. “Toţi erau foarte surprinşi; şi neştiind ce să creadă, se întrebau reciproc: „Ce înseamnă acest fenomen?” Dar alţii îi ridiculizau, zicând celorlalţi: „Sunt beţi!” Atunci Petru s-a ridicat împreună cu ceilalţi unsprezece şi li s-a adresat cu voce tare astfel: „Bărbaţi iudei şi voi care locuiţi în Ierusalim! Ascultaţi-mă! Aceşti oameni nu sunt beţi – cum aţi presupus voi – pentru că nu este decât a treia oră a zilei. Ci cu ei se întâmplă ce a spus profetul Ioel: «În zilele de la sfârşit – zice Dumnezeu – voi turna din Spiritul Meu peste orice om. Fiii şi fiicele voastre vor profeţi, tinerii voştri vor avea revelaţii supranaturale şi bătrânii voştri vor visa lucruri semnificative. Da, în acele zile voi turna din Spiritul Meu chiar peste sclavi şi peste sclave, care vor profeţi. Voi face să apară semne miraculoase, iar pe pământ vor fi minuni, sânge, foc şi un vârtej de fum.” Faptele apostolilor 2:12-19 (BVA)

Acesta e botezul cu Duhul Sfant. Asta s-a intamplat atunci in viata celor adunati la rugaciune si inchinare in camera de sus. Domnul Isus ridica Biserica, ii ofera autoritate, putere. Fara pecetluirea cu Duhul Sfant, cu putere, ar fi fost greu crestinilor de-alungul timpului sa fie trezi, neclintiti pe Cale, ajungand in final mantuiti. Dar asa cum spunea Mantuitorul nostru, e in favoarea noastra ca El sa mearga inapoi pe Tron si sa trimita un Alt Mangaietor, adica la fel, ca si El, pe Duhul Adevarului, care are sa calauzeasca Biserica Domnului in tot adevarul, cu bucurie, cu pasiune. Oameni botezati cu Duhul Sfant au ales mai degraba sa fie arsi pe rug, sa fie taiati cu ferastraul, sa fie batjocoriti pentru numele frumos de <crestin>, sa fie impuscati, loviti crunt, omorati, pentru ca puterea Lui a intrat si-n ei, Duhul Sfant a locuit in vietile lor pana la final, acestia au inteles ca dincolo de persecutii si oameni e o Patrie Cereasca, un Regat Sfant unde locuieste dreptatea, bucuria si pacea prin Duhul Sfant. Oamenii acestia stiau ca durerile de-o clipa de pe Pamant nu pot fi puse la un loc cu Slava viitoare ce are sa vina si acestia stiau sigur ca acolo vor ajunge, cu El in Glorie eterna. Nu e mai mare bucurie, pana si moartea, stapanirile, persecutiile, nu mai au nici o valoare, nici o autoritate peste viata lor de crestini autentici. Prin puterea Duhului Sfant, au invins raul si au primit mantuirea in final.

Il vedem pe Petru cum era inainte de a fi botezat cu Duhul Sfant, se temea si de o simpla slujnica, inaintea careia s-a lepadat de Mantuitorul, de Cel cu care a umblat si a murit pentru el. Petru s-a cait in mod autentic de greseala aceasta, si la Cincizecime, a experimentat un lucru esential ce i-a schimbat viata, l-a transformat din Petru speriat si necredincios, intr-unul plin de putere divina, si pasiune pentru Dumnezeu. Fiind plin de Duhul Sfant, Petru a mers chiar si-n fata preotilor celor mai de seama si L-a vestit pe Domnul Isus si mantuirea ce se primeste doar prin credinta in El. „Nu v-am ordonat noi în mod categoric să nu mai învăţaţi pe oameni evocând acest Nume? În ciuda acestei interdicţii, voi aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră şi ne-aţi acuzat de (complicitate la) omorârea acelui Om!”  Răspunzând, Petru şi ceilalţi le-au zis: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni! Dumnezeul strămoşilor noştri L-a înviat pe acest Isus pe care voi L-aţi omorât punându-L pe lemnul crucii. Dumnezeu L-a înălţat cu puterea Lui pe acest Isus şi L-a făcut Domn şi Salvator, ca să ofere Israelului pocăinţa şi iertarea păcatelor. Noi suntem martori ai acestor lucruri şi parteneri cu Spiritul Sfânt pe care L-a dat Dumnezeu celor care ascultă de El!” Faptele apostolilor 5:28-32 (BVA)

Ce maret e Dumnezeul nostru, Biserica Lui se ridica, si nu e orice biserica, ci una vie, plina de putere si autoritate peste orice stapanire a diavolului. Biserica Lui Isus e cea botezata cu Duhul Sfant! Botezul cu Duhul Sfant e activ si astazi, chiar daca sunt multi ce spun ca nu e asa. Sunt unii care spun ca doar cativa oameni speciali au fost botezati cu Duhul Sfant si asta a fost candva, in anumiti ani speciali, precum Ellen White, despre care se spune ca a fost profet unic in lumea adventista, dar eu nu contest ca a fost profet, se poate sa fie, de ce nu? Dar nu pot sa cred ca e singura persoana speciala si nu mai e si alta, sau nu mai pot fi si altii si azi. Exista crestini ce cred ca botezul cu Duhul Sfant e doar pana la Ioan, bazandu-se pe urmatorul verset biblic: “Legea şi prorocii au ţinut până la Ioan; de atunci încoace, Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu se propovăduieşte; şi fiecare, ca să intre în ea, dă năvală.” Luca 16:16 (VDCC) 

E interesant ca dupa moartea lui Ioan Botezatorul Dumnezeu a ales profeti si pe mai departe slujind in Biserica Lui. “Acolo ne-am dus la locuinţa „evanghelistului” Filip, unde am fost găzduiţi. El era unul dintre cei şapte bărbaţi desemnaţi ca diaconi. Avea patru fiice necăsătorite care profeţeau. Am rămas acolo mai multe zile. În acest timp a venit din Iudeea un profet care se numea Agab. El a intrat în casa unde eram; şi după ce a luat centura lui Pavel, şi-a legat picioarele şi mâinile. Apoi a zis: „Spiritul Sfânt spune: «Aşa vor lega iudeii din Ierusalim pe proprietarul acestei centuri. Apoi îl vor preda celor care nu sunt evrei».” După ce am auzit acest mesaj, atât noi cât şi ceilalţi care erau acolo, l-am rugat pe Pavel să nu meargă la Ierusalim. Atunci Pavel a răspuns: „Sunt foarte afectat văzându-vă cum plângeţi. Dar nu vă înţeleg motivul. Să ştiţi că eu sunt pregătit nu numai să fiu legat la Ierusalim, ci şi să mor pentru numele Domnului Isus!” Faptele apostolilor 21:8b-13 (BVA).

Celor din Corint apostolul Pavel le spunea ca “Dacă crede cineva că este proroc sau insuflat de Dumnezeu, să înţeleagă că ce vă scriu eu este o poruncă a Domnului. Şi, dacă cineva nu înţelege, să nu înţeleagă! Astfel deci fraţilor, râvniţi după prorocire, fără să împiedicaţi vorbirea în alte limbi.” 1 Corinteni 14:37-39 (VDCC)

Pavel spune ca si azi exista profeti, inca ne indeamna sa ravnim dupa acest dar si sa nu impiedicam vorbirea in alte limbi. Daca vrei sa crezi ca nu exista si azi profeti sau oameni cu daruri spirituale, atunci nici nu vei primi astfel de daruri, El ofera celor ce cred si cer. O biserica fara descoperiri e fara putere si vlaga. O biserica fara conducerea Duhului Sfant e una cu programe seci unde oamenii conduc programul, inchinarea, dar Duhul Sfant nu e acolo. E trist sa spun ca asta se si intampla in multe biserici. Nu-L lasam pe Duhul Sfant la lucru dar Il pomenim in cantecele noastre, nu e de-ajuns. Noi trebuie sa-L lasam sa actioneze, El are Autoritate!

Exista crestini care afirma ca sunt botezati cu Duhul Sfant dar nu e nici o schimbare in viata lor. Botezul cu Duhul Sfant se vede in om daca e sau nu foarte clar! Asa cum stim din Biblie, un pom bun se vede dupa roadele sale cat e de bun. Asa ca daca cineva se bate cu pumnul in piept ca vorbeste in limbi, ca profeteste sau are viziuni, si viata lui e una depravata, doar un mers la biserica si atat, e mai mult atunci o lauda dar nu o pecetluire cu Duhul Sfant al lui Dumnezeu. E trist ca multi cred ca sunt si nu sunt!

Multi cred ca botezul cu Duhul Sfant inseamna vorbirea in limbi, dar se opresc aici. Nu mai e nevoie de dragoste, de rabdare, de credinta, de unitate, de pasiune, e de-ajuns sa vorbesti in limbi, si inca cat poti de tare, sa te auda toti, ca esti botezat. Asta e fals! Un om botezat cu Duhul Sfant e unul ce viata lui e schimbata radical, nu mai depinde de oamni, de religie ci numai de Domnul Dumnezeu, de Isus Christos. Acesta are pasiune pentru El, pentru lucrarile Lui, iubeste Scriptura, iubeste inchinarea, daca pana acum a facut-o din obligatie si din interes, acum o face din pasiune pentru El, din dragoste si cu bucurie deplina. Un om botezat cu Duhul Sfant se intereseaza de cel de langa el, de biserica Lui Dumnezeu, de cei cazuti, de cei bolnavi, de cei fara speranta si mantuire. Acesta nu sta nepasator fata de o mantuire asa de mare, nu sta comod in biserica si iese asa cum a intrat, ci vibreaza pentru El, nu are liniste pana cand nu aduce suflete la mantuire din moarte, in Numele Lui Isus.

Vreau sa te intreb: “Esti un crestin botezat cu Duhul Sfant?” Nu e de-ajuns ca frecventezi biserici, ca slujesti la organi, vaduve, bolnavi, ca slujesti in corul sau fanfara bisericii, ca citesti Scriptura sau predici altora, nu e de-ajuns daca toate acestea le faci insa ai uitat de Dumnezeu, neglijezi puterea Duhului Sfant ce doreste ca El sa te conduca in aceste lucrari frumoase pe care intr-adevar, trebuie sa le facem, dar nu ca e porunca, ci ca simtim si avem nevoie de asa ceva, o facem cu pasiune si dragoste pentru El si pentru cei din jurul nostru.

Botezul cu Duhul Sfant nu inseamna sa mergi undeva la staruinta si sa repeti formule de nu stiu cate ori pana obosesti sau chiar delirezi, suna urat, stiu, dar asa e in mare parte. Lucrarea lui Dumnezeu nu se face cu forta, la fel nici inchinarea, nici mantuirea. Asta stim si din cartea “Cantarea Cantarilor” din Biblie, unde Dumnezeu ne spune sa nu starnim dragostea pana nu vine ea, aici e clar ca ne invata sa nu fortam lucrurile divine, sa nu ne dam invataturi fortate, inchinare fortate, staruinte fortate, nu are rost. Asta o poate face simplu Dumnezeu, la un cuvant, ar putea cu siguranta sa ne mantuiasca pe toti si gata, insa El doreste sa vada cu adevarat cine doreste asta si cine nu, s-o facem de buna voie, si la fel ca si Mireasa, nesiliti de nimeni, ci din dragoste. Sa sti ca botezul [pecetluirea] cu Duhul Sfant nu inseamna fortare deci, ci o Ungere sfanta, o curgere din Dumnezeu in crestinul autentic, doritor de El, ce tanjeste dupa El, dupa adevar. Botezul cu Duhul Sfant se primeste cand ceri cu adevarat. “Pe când era Apolo în Corint, Pavel, după ce a trecut prin ţinuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a întâlnit pe câţiva ucenici şi le-a zis: „Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?” Ei i-au răspuns: „Nici n-am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt.” „Dar cu ce botez aţi fost botezaţi?”, le-a zis el. Şi ei au răspuns: „Cu botezul lui Ioan.” Atunci Pavel a zis: „Ioan a botezat cu botezul pocăinţei şi spunea norodului să creadă în Cel ce venea după el, adică în Isus.” Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi în Numele Domnului Isus. Când şi-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei, şi vorbeau în alte limbi şi proroceau. Erau cam doisprezece bărbaţi de toţi.” Faptele apostolilor 19:1-7 (VDCC)

Acesti oameni pur si simplu s-au botezat cu botezul instituit de Ioan, insa ei nici nu au stiut de Duhul Sfant, dar cand au crezut cu adevarat in divinitatea lui Isus, acestia au fost botezati atat in apa cat si cu Duhul Sfant, semnul fiind vorbirea in limbi si darul profetiei. A profeti nu e tot una cu a fi profet. Dumnezeu ofera si azi darul profetiei multor oameni pe care ii alege in diferite circumstante pentru a zidi si ridica comunitati sociale, biserici. Un profet e un om ales special de Dumnezeu pentru a sluji si a sta in spartura, pentru a zidi sufleteste Biserica si a restaura lucrurile esentiale benefice pentru trairea ei prin Duhul Sfant. Si-n vechime Dumnezeu S-a folosit intr-o anumita situatie de o magarita pentru a Se descoperii lui Balaam. Animalul si-a deschis gura si a vorbit. Dumnezeu vorbeste prin oameni din biserica, oameni ai trezirii spirituale, El vorbeste prin natura, doar omul sa ia seama. Un profet [proroc] are Ungerea Lui peste el, acesta e gata oricand sa spuna ceea ce Dumnezeu vorbeste, niciodata cineva care profeteste cu adevarat nu vorbeste din ale lui ci din ceea ce ii da Duhul Sfant in acele momente sa vorbeasca. Exista si azi ca si in vechime multi profeti falsi ce spun lucruri “traznite” de multe ori, lucruri ce darama biserica sau lucruri ce nici macar n-au legatura cu Dumnezeu. Cuvantul lui Dumnezeu ne invata cum sa deosebim o descoperire prin Duhul Sfant fata de una venita prin alt duh. Exista ori Duhul Sfant care vine de la Dumnezeu, si e Adevarul, ori duhul [spiritul] ratacirii ce provine de la diavol, <tatal> minciunii.

Sa nu ne multumim cu ideea ca botezul cu Duhul Sfant inseamna doar vorbire-n alte limbi. Intr-adevar, e un semn ca L-ai primit, ca ai primit pecetluirea, dar cum am precizat mai sus, botezul cu Duhul Sfant inseamna pace, bucurie, credinta, eliberare, dragoste, unitate, partasie, pasiune, generozitate, facerea de bine, credinciosie, infranarea poftelor, etc. Daca crezi ca esti o persoana botezata cu Duhul Sfant si doar vorbesti in alte limbi, iar esti robit de pacat, nu te poti stapani, te certi, barfesti, te manii de orice, porti invidie sau ura, suferi de aroganta, atunci conform Cuvantului infailibil al lui Dumnezeu nu esti o persoana botezata in Duhul Sfant sau cel putin ai fi fost candva, insa ai ramas un vas gol, fara Untdelemn, ceea ce inseamna ca poti pierde vesnicia sau mantuirea cu EL. Atata vreme cat roadele noastre sunt ca cele de mai sus, negative, putem considera cat dorim ca suntem botezati fie in apa, fie in Duhul Sfant, ca asta nu inseamna ca mostenim Imparatia lui Dumnezeu, ci mai degraba o pierdem pentru totdeauna, in moarte vesnica. Nu exista mai mare durere decat aceasta. “Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?” Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.” Matei 7:21-23 (VDCC)

E dureros cand in <Ziua aceea> cei mai multi vor cadea si cei pe care ii desconsideram in viata aceasta vor domni impreuna cu Imparatul pentru eternitate.

Botezul cu Duhul Sfant poate fi primit fie la rugaciune, fie mergand pe strada, fie ca esti in biserica la inchinare, fie ca esti acasa. Exista cazuri cand s-a primit astfel. Pentru a primi deci botezul cu Duhul Sfant nu trebuie sa stai ore si ore undeva special doar, si sa rostesti acele formule speciale pana cand ramai epuizat si cazi pe jos. Nu! Daca faci asta si nu primesti e pentru ca tu defapt nu ai sti ce ceri si nu ai fi pregatit sa-L primesti. Dumnezeu nu ofera din El, valorile Sale cu irosire. Pentru a primi Duhul Sfant tu trebuie sa ai o inima sincera, serioasa, curarta, sfanta, dornica de El, stiind ca acest dar maret nu e pentru tine ci in folosul celuilalt de langa tine. Tu ai nevoie de botezul cu Duhul Sfant nu ca sa te lauzi ca-L ai ci ca sa ai puterea ca iesind dintre zidurile bisericii sa mergi pe strazile intunericului si sa-L marturisesti pe Dumnezeu, minunile Sale in viata ta, mantuirea ce e doar prin jertfa suprema a Domnului Isus Christos. Ei, daca nu pentru asta ceri, atunci nu-L vei primi. Dumnezeu nu iroseste darurile Sale. Botezul cu Duhul Sfant e varsat in noi pentru a ne ajuta sa fim tari, vegheatori in lumea aceasta stricata, degradara de pacat, sa fim lumini si sare pana la final, sa rabdam indiferent de persecutii, sa iubim pe cei ce ne urasc, sa ii imbratisam, sa ne bucuram in biserica, nu sa fim speriati si tristi la inchinare. Asta inseamna botezul cu Duhul Sfant, iar multi care nu-L doresc, nu rezista pana la final, si mai ales in <Necazul cel Mare>, timpul de prigoana cand cei mai multi cad si se dezic de Mantuitorul, asta se intampla in multe zone si e trist. Asta e dovada ca nu erau crestini autentici, ci doar cu numele.

Botezul cu Duhul Sfant iti da puterea sa ramai pe picioare in ziua prigoanei, in ziua luptei, in ziua venirii Domnului nostru. Un om botezat cu Duhul Sfant se poate deosebi de cel nebotezat. Asa cum am spus mai sus, toti oamenii, indiferent de starea religioasa au pe Duhul Sfant in viata lor, fie ortodocsi, catolici, protestanti, neo-protestanti, independenti, toti au pe Duhul Sfant in viata lor atata timp cat cred in Dumnezeu si-n jertfa de salvare a Domnului nostru Isus Christos. Dar botezul cu Duhul Sfant numai cei care si-au predat viata in totalitate lui Dumnezeu il au, cei care viata lor nu mai inseamna placerile de-o clipa ale pacatului, nu mai inseamna aderarea la o religie sau denominatiune religioasa, crestina, ci pur si simplu inseamna o viata traita pentru El, o viata plina de El, o viata de marturisire, de credinta, de fapte vrednice de pocainta. Botezul cu Duhul Sfant poate primi orice om, indiferent de cultul religios in care se afla, pentru ca nu asta e important inaintea lui Dumnezeu ci o inima sincera si autentica. Oamenii se impart dupa culte, dar Dumnezeu ne imparte dupa roadele Duhului Sfant! Asa se va face si separarea de la Judecata viitoare!

“Eu nu interzic nimănui dintre voi vorbirea în alte limbi. Dar doresc mai mult să aveţi darul profeţiei decât pe cel al vorbirii în alte limbi; pentru că având în vedere principiul conform căruia edificarea Comunităţii (creştinilor) este prioritară, acela care profeţeşte este mai mare decât cel care vorbeşte în alte limbi. Acest lucru este adevărat pentru situaţiile în care nu există cineva care să aibă darul interpretării lor.” 1 Corinteni 14:5 (BVA)

Multi cred ca daca au darul vorbirii in alte limbi, trebuie sa se roage neaparat tare deranjandu-i pe ceilalti la inchinare. Biblia ne invata ca este randuiala. Vorbirea in limbi nu inseamna ca te rogi tare in biserica si sa te auzi numai tu, aici poate fi si putina mandrie. Cine vorbeste in alte limbi, vorbeste lui si lui Dumnezeu, pe cand cine profeteste vorbeste pentru Biserica. Pavel ne spune ca e mai bine sa vorbim 5 cuvinte intelepte decat doar vorbire in alte limbi, iar cand cineva de afara, fara daruri intra si ne-ar auzi asa, ce ar spune? Ravniti dupa darul vorbirii in alte limbi, insa nu faceti din asta o religie! Si nu impiedicati darul profetiei, al viziunii divine!

Sa nu uitam un lucru esentia: “Dar „fructul” Spiritului este: dragoste, bucurie, pace, răbdare, bunătate, generozitate, credinţă, blândeţe, autocontrol. Nu există lege împotriva acestor lucruri! Cei care sunt ai lui Cristos, şi-au crucificat natura umană păcătoasă împreună cu pasiunile şi dorinţele ei. Dacă trăim prin Spirit, să facem fapte care sunt în acord cu natura Lui. Să nu fim mândri, provocându-ne unii pe alţii; şi nici să nu ne invidiem unii pe alţii.” Galateni 5:22-26 (BVA)

Acestea sunt roadele [fructele] Duhului [Spiritului] Sfant in viata de crestin original. Acestea trebuie sa le avem, pentru a fi cu adevarat ucenicii Domnului! Oricine ne-am tine ca suntem, oricine am fi, daca nu avem aceste roade, suntem pierduti!

“Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora. De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune; altuia, să vorbească despre cunoştinţă, datorită aceluiaşi Duh; altuia, credinţa, prin acelaşi Duh; altuia, darul tămăduirilor, prin acelaşi Duh; altuia, puterea să facă minuni; altuia prorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; şi altuia, tălmăcirea limbilor. Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte, cum voieşte.” 1 Corinteni 12:7-11 (VDCC)

Un om botezat cu Duhul Sfant nu inseamna doar vorbire in alte limbi sau profetia, ci si urmatoarele, toate impreuna sunt: darul intelepciunii, darul creşterii în cunoaştere (a celorlalţi) prin mesajul verbal, darul credintei, darul vindecarilor miraculoase, darul puterii sa faca minuni supranaturale, darul profetiei, darul vorbirii in alte limbi, darul traducerii [interpretarii] limbilor. O persoana botezata in Duhul Sfant poate avea darul vindecarii, sau profetiei, sau puterii de a face minuni supranaturale tot datorita Aceluias Duh PreaSfant.

“În timp ce vorbea Petru astfel, Spiritul Sfânt a coborât peste toţi cei care ascultau Cuvântul. Toţi credincioşii circumcişi care veniseră cu Petru, au rămas surprinşi când au văzut că darul Spiritului Sfânt a fost turnat şi peste oameni care nu erau evrei. Îi auzeau vorbind în alte limbi (decât ebraica) şi lăudându-L pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis: „Oare poate cineva să le refuze acestor oameni botezul în apă, când ei deja au primit Spiritul Sfânt exact cum L-am primit şi noi?” Şi apoi a ordonat botezarea lor în numele Domnului Isus Cristos.” Faptele apostolilor 10:44-48a (BVA)

Duhul Sfant se poate primi si cand asculti o predica, un mesaj crestin, o marturie, o cantare, daca in timpul acela Dumnezeu vede ca esti gata pentru asta, tu-L vei primi pe Duhul Adevarului. Vei vorbi in limbi, dar nu asta inseamna ca doar trebuie sa vorbesti in limbi, ci mai sunt pe langa darul acesta inca 8 daruri pe care le-ai putea primi, depinde de ceea ce Dumnezeu are in plan cu tine, tu trebuie sa crezi!

Multi crestini cer Duhul Sfant dar cand Ii vad manifestarea se sperie, nu mai cred, se indoiesc. Din aceasta cauza exista acele <staruinte> obositoare, care sunt bune, dar din moment ce nu esti gata si nu crezi in El, poti starui la nesfarsit pana obosesti si transpiri ca nu vei primi decat o bolborosire sau stiu eu ce extaz.

Sa fim atenti si sa ne ferim de asa ceva !

Duhul Sfant e Putere divina extraordinara. Intr-o adunare de credinciosi, Duhul Sfant, in timp ce se rugau crestinii a spus ca e cineva acolo care poarta ceva la el ce nu e dupa voia Sa, sa se lase imediat si sa se pocaiasca de raul acela. Oamenii se gandeau oare ce sa fie, cine sa fie, ei se rugau in continuare si Duhul Sfant a insistat, spunand din nou ca persoana care poarta lucrul acela oribil ce nu e dupa voia lui Dumnezeu sa-l paraseasca imediat, nu se percepe pacatul in prezenta Celui Foarte Sfant si Omnipotent de-a pururi! Persoana aceea nu a crezut ca are sa fie descoperita desi Duhul Sfant stia foarte bine asta si l-a avertizat prin profetie, dar nu a luat seama, chiar “credincios” fiind acel om, fiind acolo la rugaciune cu ceilalti sfinti. Vazand ca nu asculta de El, dintr-o data oamenii au vazut ca un om pur si simplu a zburat din loc fiind izbit de peretele bisericii si a cazut jos nevatamat. Multi s-au speriat si au dat slava lui Dumnezeu care descopera totul si cunoaste. Omul acela a marturisit ca intr-adevar, purta in buzunar un pachet de tigari si nimeni nu stia ca fumeaza, desi el se dadea drept crestin si credindios. Asta pana cand a vazut cu ochii lui ca Dumnezeu cunoaste ce e in gandul, inima fiecaruia. Pe oameni putem sa-i pacalim dar pe El nicioadata, El E Dumnezeu Suveran. In prezenta Sa nu se percepe pacat si faradelege. Sa avem grija, Dumnezeul nostru e mare, plin de dragoste dar si drept si un foc mistuitor pentru cei ce nu asculta de El ci doar se mascheaza.

Asa ca, daca vrei botezul cu Duhul Sfant, crede cu adevarat in El, nu asculta de oameni, de ideile lor ci de Dumnezeu, ia Cuvantul si studiaza-l, vezi cum au primit cei din Biserica Primara darurile spirituale, exista si azi atatea marturii impresionante in care crestinii experimenteaza pecetluirea, umplerea cu Duhul Sfant. Rugati-va fratilor, sa primiti umplerea cu Duhul Sfant, e nevoie, nu e de-ajuns ca crezi in Dumnezeu si ca esti botezat in apa, tu ai nevoie de pecetluire pentru a fi rapit si a mostenii Regatul Ceresc pentru totdeauna impreuna cu Regele regilor, Isus Christos, Domnul!

Sa nu uitam ce e esential!

O persoana botezata cu Duhul Sfant iubeste, are pasiune pentru Dumnezeu, pentru rugaciune, pentru lauda si inchinare, pentru studiu biblic, si aici nu ma refer [omilitetica, hermeneutica sau indoctrinari si teologii], nu asta neaparat ci pasiune de a cunoaste Cuvantul Lui mai mult si mai mult pentru a duce o viata de crestin practicant inaintea lui Dumnezeu. 

Un crestin adevarat nu se lauda doar cu o zi in care intr-adevar a experimentat nasterea din nou prin Duhul Sfant, a experimentat umplerea, botezul cu Duhul Sfant, insa asta a devenit istorie, e o data anume si avem si “poze” cu evenimentul frumos, insa azi? Azi cum e? Mai suntem plini de El? Avem vasul umplut de El? Nu e de-ajuns sa te multumesti cu o data anume ci conteaza prezentul, Isus doreste defapt sa traiesti permanent ca si un crestin botezat cu Duhul Sfant, plin de putere, de pasiune, de adevar, de dragoste, de credinta, de pace, se rabdare, de smerenie, de lumina si speranta. Dumnezeu doreste sa tanjim dupa El, acum, aici!

Dumnezeu sa va binecuvanteze si sa intelegem ca Biserica Lui e cea botezata cu Duhul Sfant, daca exista persoane care nu accepta sau nu au botezul cu Duhul Sfant ei defapt sunt pe langa biserica Lui. Ei vor fi incercati prin foc.

Biserica Primara era alcatuta din crestini botezati cu Duhul Sfant. Asa nu vor mai fi probleme im biserici, nu vor mai fi partide religioase si bisericute, ci va fi un intreg, un Organism viu ce lucreaza impreuna fiecare incheietura, Capul fiind Insusi Domnul si Mantuitorul Trupului [Bisericii] – ISUS CHRISTOS ! Cine e botezat cu Duhul Sfant si ramane in El, cautand mereu sa accepte revarsarea proaspata din El, atunci va avea puterea de a fi curat, sfant si plin de pasiune pana la final, primind astfel mantuirea, dar cei care refuza, se tem sau se rusineaza de pecetluirea Duhului, nu-L inteleg si nu vor sa-L inteleaga, atunci au mari sanse sa cada la un moment dat de pe Cale, chiar lepadarea de El inaintea unui om, unei institutii sau idei omenesti. Te rog, cauta sa fii plin de El, astfel vei sta in picioare in lupta cea grea!

Si daca ai judecat o mancare inainte de a o manca, te rog refuza sa mai judeci crestinii care bat din palme, care se manifesta intr-un anumit mod inaintea Lui, pana si ologul ce era vindecat de Dumnezeu prin apostoli, s-a ridicat dansand de bucurie inaintea Lui, nu dans lumesc si pagan, sau senzual ci unul spiritual, de inchinare profunda adresata Celul Etern si Viu. Spune-mi ce <dumnezeu> ai ca sa-ti spun cum te inchini! Esti un suflet botezat cu Duhul Sfant? Nu-mi spune ci arata lumii! Arata-L pe Christos in tine, si viata ta va fi una reala si vei incepe sa traiesti cu El! Te mai sperie ca mortii invie, ca oamenii cad inaintea Lui in inchinare, ca vezi suflete ce sunt atinde de puterea Lui si Il adora cantand cu lacrimi de bucurie, in genunchi sau in picioare, te mai mira de ce sar in sus de bucurie? Asta e Biserica Lui cea vie, plina de putere si autoritate peste serpi si peste naparci, asta e Biserica pentru care a murit Isus, nu pentru o biserica moarta, cu programe si seminarii in biserica la care incepi sa te plictisesti si astepti sa vina ora 12.00 sa pleci acasa. Nu! Asta e monotonie cu oaemeni roboti. Fii plin de viata, accepta si crede, Isus e viu, El e mult mai mult decat vezi in <charismatici>, sa zic asa, e mult mai mult decat vezi in pasiunea oamenilor aici pe Pamant. El e Totul, si atunci mai poti sta nepasator? Esti botezat cu Duhul Sfant? Arata! Fii binecuvantat/a!

“Să nu vă îmbătaţi cu vin, pentru că acesta v-ar determina la fapte imorale; ci fiţi plini de Spirit! Vorbiţi între voi folosind Psalmi şi lăudaţi-L din inimă pe Domnul cu cântece ale căror versuri vorbesc despre lucruri spirituale. Mulţumiţi totdeauna lui Dumnezeu-Tatăl, pentru toate lucrurile, în numele Domnului nostru Isus Cristos. Subordonaţi-vă unii altora având o atitudine de reverenţă faţă de Cristos!” Efeseni 5:18-21 (BVA)

Amin !

CINE ESTE ISUS HRISTOS?

Răspuns: Cine este Isus Hristos? Spre deosebire de întrebarea “Există Dumnezeu?“, foarte puţine persoane au pus întrebarea dacă Isus Hristos a existat cu adevărat. În general este acceptată ideea că Isus a fost un om care a trăit în Israel în urmă cu aproape 2000 de ani. Discuţia începe însă când vine vorba despre a analiza identitatea lui Isus. Aproape fiecare religie importantă arată că Isus a fost un profet, sau un învăţător bun sau un om foarte credincios. Problema este că Biblia ne învaţă că Isus a fost infinit mai mult decât un profet, un învăţător bun sau un om foarte credincios.

În cartea sa “Mere Christianity” (Creştinismul redus la esenţă), C.S. Lewis a scris: “Încerc prin aceasta să previn pe oricine ar putea să spună lucrul acesta absolut ridicol pe care oamenii îl spun adesea despre El [Isus Hristos]: “Sunt gata să accept că Iisus a fost un mare învăţător moral, dar nu accept faptul că El a pretins a fi Dumnezeu.” Acesta este un lucru pe care nici nu trebuie să îl spunem. Un simplu om şi numai atât care ar fi spus ceea ce a spus Iisus nu ar putea sa fie un învăţător moral indiferent cât de mare. Dacă ar fi numai om, atunci nu ar putea fi decât fie un lunatic – pe acelaşi nivel cu un om aiurit – fie Satan în persoană. Trebuie să faci alegerea ta în acest caz. Fie acest om a fost – şi chiar este – Fiul lui Dumnezeu, fie a fost un nebun sau chiar mai rău de-atât …. Tu ai putea să nu îl asculţi considerând că este un nebun, ai putea să îl scuipi şi să îl omori ca pe un demonizat; altfel, nu ai putea decât să cazi la picioarele Sale şi să Îi spui ca îţi este Domn şi Dumnezeu. Dar haideţi să nu mai venim cu nici un fel de nonsensuri cum că ar fi fost un mare învăţător, dar numai om. El nu ne-a lăsat această opţiune deschisă. El nu a intenţionat asta.”

Deci, cine a pretins Iisus că este? Cine ne spune Biblia că a fost El? În primul rând, haideţi să aruncăm o privire la cuvintele lui Iisus din Evanghelia după Ioan 10:30: “Eu şi Tatăl una suntem.” La prima vedere, această declaraţie nu pare o revendicare de a fi Dumnezeu. Totuşi, examinaţi care a fost reacţia evreilor la cuvintele lui Iisus: “Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru că eşti o hulă, şi pentru că Tu, care eşti un om, Te faci Dumnezeu” (Ioan 10:33). Evreii înţeleseseră faptul că Iisus declarase că El este Dumnezeu. În versetele următoare, Iisus nu şi-a retras niciodată vorbele prin a le spune evreilor că El nu ar fi Dumnezeu. Aceasta indică faptul că Iisus a spus adevărul cu privire la aceea că El era Dumnezeu, declarând “Eu şi Tatăl una suntem” (Ioan 10:30). Ioan 8:58 este un al exemplu în acest sens. Iisus a spus: “Adevărat, adevărat, vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu”. Din nou, ca răspuns, evreii au ridicat pietrele pentru a-L omori cu ele (Ioan 8:59). Anunţul lui Iisus cu privire la identitatea Sa prin expresia “Eu sunt” reprezintă o aplicaţie directă a Numelui lui Dumnezeu din Vechiul Testament (Exod 3:14). De ce ar fi vrut evreii să Îl omoare cu pietre pe Isus dacă El nu ar fi spus ceva despre care ei să fi crezut că este blasfemiator, în cazul acesta, să pretindă că este Dumnezeu?

Ioan 1:1 spune: “Cuvântul era Dumnezeu”. Ioan 1:14 spune: “Cuvântul S-a făcut trup.” Aceasta indică foarte clar aceea că Iisus este Dumnezeu întrupat. Toma, ucenicul lui Iisus, I S-a adresat astfel: “Domnul meu şi Dumnezeul meu” (Ioan 20:28), iar Iisus nu l-a corectat pe Toma în nici un fel. Apostolul Pavel Îl descrie ca “…Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Hristos” (Tit 2:13). În 2 Petru 1:1, apostolul Pavel repetă expresia “…Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos”. Însuşi Dumnezeu Tatăl mărturiseşte despre identitatea completă a lui Isus: “pe când Fiului I-a zis: “Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este în veci de veci; toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate”. Profeţiile cu privire la Hristos din Vechiului Testament au anunţat de asemenea dumnezeirea Lui: “Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al Păcii.”

Astfel, după cum a argumentat şi C.S. Lewis, a crede în Isus doar ca într-un învăţător bun nu este o opţiune de luat în considerare. Iisus a pretins în mod clar şi fără echivoc că este Dumnezeu. Dacă El nu este Dumnezeu, atunci ar fi un mincinos, şi în felul acesta nu ar mai putea fi considerat nici un profet, nici un bun învăţător şi nici un om credincios. În dorinţa lor de a oferi explicaţii suplimentare cu privire la cuvintele pe care Iisus le-a spus, “savanţii” moderni au pretins că “adevăratul Isus din istorie” nu a spus multe dintre lucrurile pe care Biblia I le atribuie. Cine suntem noi să discutăm Cuvântul lui Dumnezeu în ceea ce priveşte cuvintele pe care Iisus le-a spus ori nu? Cum ar putea un “savant”, la 2000 de ani după Iisus să ştie mai bine ceea ce a spus ori nu Iisus decât cei care au trăit în preajma Lui, care L-au slujit şi care au fost învăţaţi chiar de Isus Însuşi (Ioan 14:26)?

De ce este atât de importantă întrebarea cu privire la adevărata identitate a lui Iisus? De ce contează atât de mult dacă Iisus a fost sau nu Dumnezeu? Cel mai important motiv pentru care Iisus trebuie să fie Dumnezeu este că dacă nu ar fi Dumnezeu, atunci moartea Sa nu ar fi fost suficientă pentru plata păcatelor întregii lumi (1 Ioan 2:2). Numai Dumnezeu putea plăti o astfel de pedeapsă infinită (Romani 5:8; 2 Corinteni 5:21). Isus a trebuit să fie Dumnezeu pentru a putea plăti pentru pedeapsa noastră. Iisus a trebuit însă să fie şi om pentru a putea muri pentru noi. Mântuirea este posibilă numai prin credinţa în Isus Hristos! Dumnezeirea lui Isus este motivul pentru care El este singura cale de mântuire. Dumnezeirea lui Isus este motivul pentru care El a proclamat: “Eu sunt Calea, Adevărul şi Viata. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14:6).

Ingerul Domnului in VT

Isus Hristos a venit la noi pe pamant, s-a intrupat si a luat chip de om. Scopul lui a fost sa ni-L arate pe Tatal (Ioan 14,9) si sa distruga lucrarile Diavolului (1Ioan 3,8). Insa actiunea Domnului Isus nu era restransa nici in VT, daca ne uitam cu atentie. Iata ce spun comentatorii biblici referitor la expreisia “Ingerul Domnului” in VT! Vedem ca unele din lucrarile cele mai impresionante din VT trebuiesc atribuite Domnului Isus.

Îngerul Domnului (Iehova) este Domnul Isus Cristos înainte de întruparea Sa. Un studiu al pasajelor în care este menţionat El ne arată limpede că El este Dumnezeu şi că este a Doua Persoană a Sfintei Treimi.

Mai întâi, textele din Scriptură din care reiese ca El este Dumnezeu: „Când i S-a arătat lui Agar (Hagar), ea a recunoscut că se află în prezenţa lui Dumnezeu, adresându-I-se cu apelativul „Dumnezeul care mă vede” (Gen. 16:13). Vorbindu-i lui Avraam pe Muntele Moria, îngerul S-a identificat pe Sine ca fiind „Domnul” (în ebraică YHWH sau Iehova; Gen. 22:16). Iacov L-a auzit pe înger prezentându-se drept Dumnezeu la Betel (Gen. 31:11-13). Când l-a binecuvântat pe Iosif, Israel a folosit când termenul „Dumnezeu” când „îngerul” (Gen. 48:15, 16). Cu prilejul rugului aprins, „Îngerul Domnului” a fost cel care i S-a arătat lui Moise (Ex. 3:2), care „şi-a ascuns faţa, deoarece îi era teamă să-L privească pe Dumnezeu” (Ex. 3:6). Domnul care a mers înaintea lui Israel în stâlp de nor (Ex. 13:21) nu a fost altul decât „Îngerul lui Dumnezeu” (Ex. 14:19). Ghedeon se temea că va muri, pentru faptul ca, văzându-L pe Îngerul Domnului, L-a văzut pe Dumnezeu (Jud. 6:22, 23). Îngerul Domnului i-a spus lui Manoah că numele Său este Minunat (Jud. 113:18), unul dintre numele lui Dumnezeu (Is. 9:6). Când Iacov s-a luptat cu Îngerul, el s-a luptat cu Dumnezeu (Os. 12:3,4). Toate acestea constituie dovezi indubitabile că atunci când Vechiul Testament îl menţionează pe Îngerul Domnului se referă la Dumnezeire.

* William MacDonald – comentariu biblic

ESTE ISUS DUMNEZEU? A PRETINS VREODATA ISUS CA ESTE DUMNEZEU?

In acest articol si altele despre acest subiect numele Celui Sfant apare ca si [Isus] cat si [Iisus]. Al doilea caz e conform traducerii bisericii ortodoxe iar prima varianta e conform traducerii Cornilescu. Important nu e cu cati de [i] Ii scriem numele ci cata importanta Ii dam.

Răspuns: Isus nu a fost surprins niciodată în Biblie spunând exact “ Eu sunt Dumnezeu.” Aceasta nu înseamnă totuşi că El nu a pretins că este Dumnezeu. Iată de exemplu cuvintele lui Iisus din Evanghelia după Ioan 10:30: “Eu şi Tatăl una suntem.” La prima vedere, asta nu pare a fi o revendicare de a fi Dumnezeu. Totuşi, examinaţi care a fost reacţia evreilor la cuvintele lui Isus: “Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru că eşti o hulă, şi pentru că Tu, care eşti un om, Te faci Dumnezeu” (Ioan 10:33). Evreii înţeleseseră faptul că Isus declarase că El este Dumnezeu. În versetele următoare, Iisus nu şi-a retras niciodată vorbele prin a le spune evreilor că El nu ar fi Dumnezeu. Aceasta indică faptul că Iisus a spus adevărul cu privire la aceea ca El era Dumnezeu, declarând “Eu şi Tatăl una suntem” (Ioan 10:30). Ioan 8:58 este un al exemplu în acest sens. Iisus a spus: “Adevărat, adevărat, vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu”. Din nou, ca răspuns, evreii au ridicat pietrele pentru a-L omori cu ele (Ioan 8:59). De ce ar fi vrut evreii să Îl omoare cu pietre pe Iisus dacă El nu ar fi spus ceva despre care ei să fi crezut că este blasfemiator, în cazul acesta, să pretindă că este Dumnezeu?

Ioan 1:1 spune: “Cuvântul era Dumnezeu”. Ioan 1:14 spune: “Cuvântul S-a făcut trup.” Aceasta indică foarte clar că Iisus este Dumnezeu întrupat. Faptele Apostolilor 20:28 ne spun: “…păstoriţi Biserica Domnului, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său.” Cine a câştigat Biserica cu sângele Său? Iisus Hristos. Dar Faptele Apostolilor 20:28 declară că Dumnezeu a câştigat Biserica cu sângele Său. Prin urmare, Iisus este Dumnezeu!

Toma, ucenicul lui Iisus, I S-a adresat astfel: “Domnul meu şi Dumnezeul meu” (Ioan 20:28). Iisus nu l-a corectat pe Toma în nici un fel. Tit 2:13 ne încurajează să aşteptăm venirea Dumnezeului şi Mântuitorului nostru – Iisus Hristos (vezi si 2 Petru 1:1). În Evrei 1:8, Tatăl declară despre Iisus: “pe când Fiului I-a zis: “Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este în veci de veci; toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate.”

În Apocalipsa, un înger l-a învăţat pe apostolul Ioan să se închine numai lui Dumnezeu (Apocalipsa 19:10). În mai multe locuri din Scriptură Iisus primeşte închinare (Matei 2:11; 14:33; 28:9,17; Luca 24:52; Ioan 9:38). El nu a interzis niciodată oamenilor să I se închine. Dacă Iisus nu ar fi fost Dumnezeu, El le-ar fi spus oamenilor să nu I se închine, după cum a făcut îngerul din Apocalipsa. Există şi multe alte versete şi pasaje din Scriptură care argumentează dumnezeirea lui Iisus.

Cel mai important motiv pentru care Iisus trebuie să fie Dumnezeu este că dacă nu ar fi Dumnezeu, atunci moartea Sa nu ar fi fost suficientă pentru plata păcatelor întregii lumi (1 Ioan 2:2). Numai Dumnezeu putea plăti o astfel de pedeapsă infinită. Numai Dumnezeu ar putea lua păcatele lumii (2 Corinteni 5:21), numai El ar putea muri, şi apoi învia – demonstrând astfel biruinţa Sa asupra păcatului şi a morţii.

ESTE DUMNEZEIREA LUI HRISTOS BIBLICA?

Răspuns: În plus faţă de afirmaţiile specifice ale lui Isus legate de propria Sa identitate (vezi de asemenea întrebarea “Este Isus Dumnezeu?”), ucenicii Săi au recunoscut dumnezeirea lui Hristos. Ei au afirmat că Isus avea dreptul de a ierta păcatele – ceva ce numai Dumnezeu poate face, întrucât păcatul este împotriva lui Dumnezeu (Faptele Apostolilor 5:31; Coloseni 3:13; cf. Psalmul 130:4; Ieremia 31:34). În strânsă legătură cu această ultimă afirmaţie, s-a spus de asemenea despre Isus că El este Cel care va “judeca viii şi morţii” (2 Timotei 4:1). Toma strigat către Isus: “Domnul meu, şi Dumnezeul meu!” (Ioan 20:28). Pavel spune Îl numeşte pe Isus “marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor” (Tit 2:13), şi arată că înainte de întruparea Sa, Isus a existat ca parte a lui Dumnezeu (Filipeni 2:5–8). Epistola către Evrei spune cu privire la Isus că: “Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este în veci de veci” (Evrei 1:8). Ioan a spus de asemenea că: “La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul [Isus] era Dumnezeu” (Ioan 1:1). Alte exemple din Scriptură care ne învaţă despre dumnezeirea lui Hristos pot fi găsite în Apocalipsa 1:17; 2:8; 22:13; 1 Corinteni 10:4; 1 Petru 2:6–8; Psalmul 18:2; 95:1; 1 Petru 5:4; Evrei 13:20, însă chiar şi numai unul dintre acestea ar fi suficient pentru a arăta că Hristos a fost considerat ca Dumnezeu de către cei care L-au urmat.

Lui Isus I-au fost atribuite de asemenea titluri şi caracteristici care în Vechiul Testament erau în mod unic ale lui Iehova (numele formal al lui Dumnezeu). Titlul de “Răscumpărător” din Vechiul Testament (Psalmul 130:7; Osea 13:14) este utilizat deseori în Noul Testament când se vorbeşte despre Iisus (Tit 2:13; Apocalipsa 5:9). Isus este de asemenea numit Emanuel (“Dumnezeu este cu noi” în Matei 1). În Zaharia 12:10, Iehova spune: “îşi vor întoarce privirile spre Mine, pe care L-au străpuns.” Noul Testament aplică această profeţie la crucificarea lui Isus (Ioan 19:37; Apocalipsa 1:7). Dacă Iehova este Cel care a fost străpuns şi la care au privit, iar Iisus a fost Cel străpuns şi la care au privit, atunci Iisus este Iehova. Apostolul Pavel interpretează Isaia 45:22–23 aplicând aceste la Iisus în Filipeni 2:10–11. Mai mult, numele lui Iisus este utilizat alături de cel al lui Iehova în rugăciune: “Har şi pace vouă de la Dumnezeu Tatăl, şi de la Domnul nostru Iisus Hristos!” (Galateni 1:3; Efeseni 1:2). Dacă Iisus nu ar fi Dumnezeu, atunci aceasta ar fi o blasfemie. Numele lui Iisus apare alături de cel al lui Iehova în porunca lui Iisus de a boteza “în numele [singular] al Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh” (Matei 28:19; vezi de asemenea 2 Corinteni 13:14). În Apocalipsa, Ioan spune că toată creaţia Îl laudă pe Hristos (Mielul) – deci Iisus nu este parte a creaţiei (Apocalipsa 5:13).

Lucruri care pot fi împlinite numai de către Dumnezeu sunt atribuite în mod egal lui Iisus. Iisus nu numai că a înviat morţi (Ioan 5:21; 11:38–44), şi a iertat păcate (Faptele Apostolilor 5:31; 13:38), dar El a creat şi susţine universul (Ioan 1:2; Coloseni 1:16-17)! Acest lucru este întărit şi mai mult atunci când cineva vrea să ia în considerare faptul că Iehova a spus că El a fost singur de-a lungul procesului de creaţie (Isaia 44:24). Mai mult, Hristos are toate atributele pe care numai Dumnezeu le poate avea: veşnicia (Ioan 8:58), omniprezenţa (Matei 18:20, 28:20), omniscienţa (Matei 16:21), omnipotenţa (Ioan 11:38-44).

Acum, este una să pretinzi a fi Dumnezeu sau să convingi pe cineva să creadă asta, şi alta să poţi şi demonstra că este adevărat. Ca demonstraţie a pretenţiei Sale de a fi Dumnezeu, Hristos a făcut o mulţime de miracole şi chiar a înviat dintre morţi. Iată numai câteva din minunile lui Iisus: a transformat apa în vin (Ioan 2:7), a mers pe ape (Matei 14:25), a înmulţit obiecte fizice (Ioan 6:11), a vindecat orbi (Ioan 9:7), ologi (Marcu 2:3), şi alţi bolnavi (Matei 9:35; Marcu 1:40–42), şi chiar a înviat oameni dintre cei morţi (Ioan 11:43–44; Luca 7:11–15; Marcu 5:35). Mai mult, Hristos Însuşi a înviat dintre cei morţi. Fată de mitologia păgână cu aşa-zişi zei care mor şi învie, nimic asemănător învierii lui Hristos nu este revendicat cu asemenea seriozitate de către alte religii – şi nici o altă revendicare nu are atâtea confirmări extra-scripturale. Conform Dr. Gary Habermas, există cel puţin 12 evenimente istorice pe care chiar şi criticii necreştini de specialitate le admit că adevărate:

1. Iisus a murit prin crucificare.
2. El a fost îngropat.
3. Moartea Sa a determinat pierderea speranţei şi despărţirea temporară a ucenicilor Săi.
4. Mormântul lui Iisus a fost descoperit (sau se pretinde că ar fost descoperit) gol după numai câteva zile.
5. Ucenicii au crezut că au văzut pe Hristos înviat.
6. După aceasta, ucenicii au fost transformaţi din a fi plini de îndoială în credincioşi îndrăzneţi.
7. Acest mesaj a constituit centrul predicării în Biserica primară.
8. Acest mesaj a fost predicat în Ierusalim.
9. Biserica s-a născut şi a crescut ca rezultat al predicării acestui mesaj.
10. Ziua de Sabat a devenit “odihna” in El, Isus. (Evrei 4). Crestinii nu mai au o zi din sapte ci sapte din sapte ca inchinare in duh si-n adevar Regelui.
11. Iacov, un sceptic, a fost convertit atunci când la rândul lui L-a văzut pe Iisus înviat.
12. Pavel, în duşman al creştinismului, a fost convertit ca urmare a unei experienţe prin care el a crezut că L-a văzut pe Iisus înviat.

Chiar dacă au existat persoane care au avut obiecţii cu privire la această listă specifică, numai o mică parte a lor sunt suficiente pentru a proba învierea şi formarea mesajului Evangheliei: moartea, îngroparea, învierea şi apariţiile lui Iisus de după înviere (1 Corinteni 15:1-5). Chiar dacă pot exista teorii care să explice unul sau mai multe dintre evenimentele menţionate mai sus, învierea lui Hristos este suficientă şi acoperitoare. Criticii admit că ucenicii au pretins că L-au văzut pe Iisus înviat. Nici minciunile şi nici halucinaţiile nu ar putea să transforme oamenii la fel cum învierea lui Isus a făcut-o. În primul rând, ce ar fi putut câştiga din asta? Creştinismul nu era popular în acea vreme şi cu siguranţă că nu le putea aduce nici un fel de avantaje materiale. În al doilea rând, mincinoşii nu sunt cele mai potrivite persoane pentru a fi martiri. Nu există nici o explicaţie mai bună pentru disponibilitatea ucenicilor de a muri în feluri cu adevărat oribile pentru credinţa lor decât învierea lui Hristos. Da, este adevărat că o mulţime de oameni mor pentru minciuni despre care ei cred că sunt adevăruri, însă nimeni nu este dispus să moară pentru ceva ce crede că este o minciună.

În concluzie: Hristos a pretins că este Iehova, El este Dumnezeu (nu doar “un dumnezeu” – ci Dumnezeu cel adevărat), cel care L-au urmat (Evrei care ar fi trebuit altfel să fie pedepsiţi de idolatrie) au crezut în El şi s-au raportat la El ca la Dumnezeu. Hristos a demonstrat dumnezeirea Sa prin minuni, inclusiv prin învierea din morţi. Nici o altă ipoteză nu poate explica aceste fapte.

CE NE INVATA BIBLIA DESPRE TRINITATE?



Răspuns: Cel mai dificil lucru legat de conceptul creştin al Trinităţii constă în aceea că nu există o modalitate adecvată pentru a o explica. Trinitatea este un concept imposibil de înţeles pe deplin de către orice fiinţă umană prin propria ei înţelepciune. Dumnezeu este infinit mai mare decât suntem noi, prin urmare nu ne putem aştepta să Îl putem înţelege pe deplin. Biblia ne învaţă că Tatăl este Dumnezeu, că Iisus este Dumnezeu şi că Duhul Sfânt este Dumnezeu. De asemenea, Biblia ne învaţă că există un singur Dumnezeu. Deşi putem înţelege câteva adevăruri despre relaţia dintre cele trei Persoane diferite ale Trinităţii, acest concept nu poate fi cuprins de mintea umană. Dar aceasta nu neagă veridicitatea şi nici bazele biblice ale acestor învăţături.
Trebuie să menţionăm că deşi noi utilizăm în studierea conceptului cuvântul “Trinitate”, acesta nu se găseşte ca atare în Sfânta Scriptură. Acesta este un termen folosit în încercarea de a descrie unitatea lui Dumnezeu prin aceea că există 3 persoane coexistente şi co-eterne care Îl descriu pe Dumnezeu. Trebuie să facem precizarea că ÎN NICI UN CAZ nu sugerăm că ar fi vorba despre 3 Dumnezei. (Nu e 1+1+1 ci este 1x1x1=DUMNEZEIREA *(Trinitatea). Trinitatea înseamnă un singur Dumnezeu constând din 3 persoane. Nu este nimic greşit în a folosi termenul “Trinitate” chiar dacă el nu se găseşte ca atare în Biblie. Este mai scurt să spui cuvântul “Trinitate” decât să spui “3 persoane coexistente şi co-eterne într-un singur Dumnezeu”. Dacă ai o problemă în acest sens, iată un exemplu similar: cuvântul ”bunic” nu este utilizat în Biblie. Totuşi, ştim că au existat bunici în Biblie. Avraam a fost bunicul lui Iacov. Astfel, nu te bloca în termenul “Trinitate”. Ceea ce are cu adevărat importanţă este că acest concept care este REPREZENTAT prin cuvântul “Trinitate” există în Scriptură. Având aceasta introducere în temă, iată versetele biblice cele mai relevante care ne vor servi drept bază pentru discuţia noastra despre Trinitate.
1) Există un singur Dumnezeu: Deuteronom 6:4; 1 Corinteni 8:4; Galateni 3:20; 1 Timotei 2:5.
2) Trinitatea constă din 3 Persoane: Geneza 1:1; 1:26; 3:22; 11:7; Isaia 6:8; 48:16; 61:1; Matei 3:16-17; Matei 28:19; 2 Corinteni 13:14. Cunoaşterea limbii ebraice este de mare ajutor în studierea Vechiului Testament. În Geneza 1:1, este utilizat cuvântul “Elohim” care are sensul de plural. De asemenea, acest sens de plural este prezentat şi în Geneza 1:26; 3:22; 11:7 şi Isaia 6:8, unde se vorbeşte despre Dumnezeu cu sensul de “noi”. Este INDISCUTABIL faptul că atât “Elohim” cât şi “noi” au în aceste pasaje sensul de mai mult de două persoane. În limba română, există numai două forme ale substantivelor, singular şi plural. În ebraică, însă, există 3 forme: singular, dual şi plural. Forma duală este rezervată evident NUMAI pentru două persoane. Mai precis, forma duală este utilizată pentru a exprima lucruri pereche, precum ochii, urechile, mâinile. Cuvântul “Elohim” precum şi forma utilizată cu sensul de “noi” sunt forme de plural – în mod categoric mai mult decât doi – şi se referă foarte clar la 3 sau cel putin 3 (Tatăl, Fiul, Duhul Sfânt).
În Isaia 48:16 şi 61:1, Fiul vorbeşte făcând referire la Tatăl şi la Duhul Sfânt. Comparaţi Isaia 61:1 cu Luca 4:14-19 pentru a vedea că Fiul este Cel care vorbeşte. Matei 3:16-17 descrie momentul botezului lui Iisus. Aici este prezentat Dumnezeu Duhul Sfânt coborând asupra lui Dumnezeu Fiul în timp ce Dumnezeu Tatăl proclamă plăcerea Sa în Fiul. Matei 28:19 şi 2 Corinteni 13:14 sunt alte exemple asemănătoare ale celor 3 persoane distincte din Trinitate.
3) Cei trei “membri” ai Trinităţii sunt prezentaţi distinct în diverse pasaje biblice, astfel: În Vechiul Testament, “DOMNUL” se este prezentat ca “Domn” (Geneza 19:24). “DOMNUL” are un “Fiu” (Psalmul 2:7, 12; Proverbe 30:2-4). Duhul Sfânt este reprezentat distinct faţă de “DOMNUL” (Numeri 27:18) şi faţă de “Dumnezeu” (Psalmul 51:10-12). Dumnezeu Fiul este prezentat distinct faţă de Dumnezeu Tatăl (Psalmul 45:6-7; Evrei 1:8-9). În Noul Testament, în Ioan 14:16-17, Iisus se adresează Tatălui despre trimiterea unui Ajutor (Mângâietor), şi anume Duhul Sfânt. Aceasta ne arată că Iisus nu S-a considerat pe Sine ca fiind Tatăl sau Duhul Sfânt. Luaţi de asemenea în considerare toate pasajele din Evanghelii în care Iisus se adresează Tatălui. Vorbea Iisus cu El Însuşi? Nu. El vorbea unei alte Persoane din Trinitate – şi anume Tatălui.
4) Fiecare membru al Trinităţii este Dumnezeu: Tatăl este Dumnezeu – a se vedea Ioan 6:27; Romani 1:7; 1 Petru 1:2. Fiul este Dumnezeu – a se vedea Ioan 1:1, 14; Romani 9:5; Coloseni 2:9; Evrei 1:8; 1 Ioan 5:20. Duhul Sfânt este Dumnezeu – a se vedea Faptele Apostolilor 5:3-4; 1 Corinteni 3:16 (Cel care locuieşte în cei credincioşi este Duhul Sfânt – Romani 8:9; Ioan 14:16-17; Faptele Apostolilor 2:1-4).
5) Subordonarea în cadrul Trinităţii: Scriptura arată că Duhul Sfânt se subordonează Tatălui şi Fiului, în timp ce Fiul se subordonează Tatălui. Aceasta arată existenţa unei relaţii interne şi nu neagă divinitatea nici uneia dintre Persoanele Trinităţii. Acesta este pur şi simplu un subiect pe care minţile noastre limitate nu îl pot înţelege, Dumnezeu fiind infinit. În ceea ce priveşte Fiul, vă rugăm să citiţi Luca 22:42; Ioan 5:36; Ioan 20:21; 1 Ioan 4:14. Referitor la Duhul Sfânt, citiţi Ioan 14:16; 14:26; 15:26; 16:7 şi în mod special Ioan 16:13-14.
6) Sarcinile fiecărui membu al Trinităţii: Tatăl este sursa sau cauza definitorie a: 1) universului (1 Corinteni 8:6; Apocalipsa 4:11); 2) revelaţiei divine (Apocalipsa 1:1); 3) mântuirii (Ioan 3:16-17); şi 4) lucrărilor lui Iisus pe pământ (Ioan 5:17; 14:10). Tatăl este Cel care INIŢIAZĂ toate aceste lucruri.
Fiul este “agentul” prin care Tatăl a împlinit următoarele lucrări: 1) crearea şi existenţa universului (1 Corinteni 8:6; Ioan 1:3; Coloseni 1:16-17); 2) revelaţia divină (Ioan 1:1; Matei 11:27; Ioan 16:12-15; Apocalipsa 1:1); şi 3) mântuirea (2 Corinteni 5:19; Matei 1:21; Ioan 4:42). Tatăl face toate aceste lucruri prin Fiul Său, care acţionează ca “agent” al Său.
Duhul Sfânt este modalitatea prin care Tatăl face următoarele lucrări: 1) crearea şi existenţa universului (Geneza 1:2; Iov 26:13; Psalmul 104:30); 2) revelaţia divină (Ioan 16:12-15; Efeseni 3:5; 2 Petru 1:21); 3) mântuirea (Ioan 3:6; Tit 3:5; 1 Petru 1:2); şi 4) lucrările lui Iisus (Isaia 61:1; Faptele Apostolilor 10:38). Astfel, Tatăl face toate aceste lucruri prin puterea Duhului Sfânt.
Nici una din comparaţiile posibile nu este suficient de precisă pentru a descrie Trinitatea. De pildă, descrierea unui ou prezintă neajunsul că luate separat, atât coaja cât şi albusul şi galbenusul sunt toate părţi ale oului, nu însă oul însuşi. Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt nu sunt părţi ale lui Dumnezeu, ci fiecare este Dumnezeu. Exemplul apei este cumva mai apropiat însă tot incomplet pentru a descrie adecvat Trinitatea. Apa se găseşte în stare lichidă, de vapori sau ca gheaţă. Însă Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt nu sunt forme ale lui Dumnezeu, ci fiecare este Dumnezeu. Aşadar, iată că deşi aceste exemple pot încerca să prezinte o idee despre Trinitate, totuşi ele sunt departe de a prezenta exact acest concept. În loc să încerci să înţelegi Trinitatea, mai bine caută să vezi măreţia şi grandoarea lui Dumnezeu infinit superioare naturii noastre umane. “O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui, şi cât de neînţelese sunt căile Lui! Şi în adevăr, „cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui?” ” (Romani 11:33-34).
Martin Luther spunea: “Cine va voi sa nege Trinitatea isi va pierde sufletul iar cine va voi s-o inteleaga isi va pierde mintile”

Întrebare: Care sunt însuşirile lui Dumnezeu? Cum este Dumnezeu?
Răspuns: Pe măsură ce vom încerca să răspundem la această întrebare, vom descoperi vestea bună că se poate spune mult mai mult despre Dumnezeu în legătură cu acest subiect! Aceia care citesc explicaţia noastră s-ar putea să o considere de ajutor numai după ce vor fi citit-o in întregime şi apoi se vor întoarce şi o vor reciti împreună cu pasajele relevante din Scriptură pentru a se lămuri mai bine. Referinţele pe care le dăm din Scriptură sunt absolut necesare, pentru că fără autoritatea Bibliei, cuvintele de mai jos nu ar fi mai mult decât o părere omenească; părerile oamenilor sunt adesea incorecte în înţelegerea lui Dumnezeu (Iov 42:7). A spune că este important pentru noi să încercăm să înţelegem cum este Dumnezeu este de departe puţin spus! Eşecul în a realiza asta ne va conduce probabil către a ne făuri şi a ne închina unor dumnezei falşi, ceea ce este contrar voinţei lui Dumnezeu (Exod 20:3-5).
Trebuie să spunem de la început că putem cunoaşte despre Dumnezeu numai ceea ce El a ales să ne reveleze. Una din însuşirile lui Dumnezeu este “lumina”, însemnând prin aceasta că El Se revelează în informaţii cu privire la Sine (Isaia 60:19, Iacov 1:17). Realitatea că Dumnezeu a revelat cunoaşterea despre Sine nu ar trebui ignorată, pentru ca nu cumva vreunul dintre noi să ne trezim prea târziu pentru a intra în odihna Lui (Evrei 4:1). Creaţia, Biblia, şi Cuvântul făcut trup (Iisus Hristos) ne vor ajuta să cunoaştem cum este Dumnezeu.
Vom începe prin a înţelege că Dumnezeu este Creatorul nostru şi că noi suntem parte din creaţia Sa (Geneza 1:1, Psalmul 24:1). Dumnezeu a spus că omul a fost creat după asemănarea Lui. Omul este deasupra restului creaţiei şi de aceea i s-a oferit stăpânirea asupra acesteia (Geneza 1:26-28). Deşi este afectată de “cădere”, creaţia încă oglindeşte o frântură din lucrările Sale (Geneza 3:17-18; Romani 1:19-20). Ţinând cont de grandoarea, complexitatea, frumuseţea şi ordinea creaţiei, putem percepe cât de minunat este Dumnezeu.
Credem că ne poate fi de mare ajutor în a vedea cum este Dumnezeu să observăm câteva dintre Numele Lui. Iată care sunt acestea:
Elohim – Domnul Dumnezeu, Cel puternic, divin (Geneza 1:1)
Adonai – Domnul, indicând o relaţie de tipul Stăpân-slujitor (Exod 4:10,13)
El Elion – Cel Preaînalt (Isaia 14:20)
El Roi – Cel ce vede totul (Geneza 16:13)
El Shaddai – Dumnezeu atotputernic (Geneza 17:1)
El Olam – Dumnezeu cel veşnic (Isaia 40:28)
Yahweh – DOMNUL “Eu sunt”, având sensul de Dumnezeu veşnic, existent în El Însuşi (Exod 3:13,14).
Vom continua să examinăm mai mult însuşirile lui Dumnezeu. Dumnezeu este veşnic, prin aceasta însemnând că El nu a avut un început şi că existenţa Sa nu se va sfârşi niciodată. El este nepieritor, infinit (Deuteronom 33:27; Psalmul 90:2; 1 Timotei 1:17). Dumnezeu este neschimbător, iar aceasta înseamnă că El este cu totul demn de încredere (Maleahi 3:6; Numeri 23:19; Psalmul 102:26,27). Dumnezeu este incomparabil, însemnând că nu este nimeni care să se asemene cu El în fapte sau în fiinţă; El este de neegalat şi este perfect (2 Samuel 7:22; Psalmul 86:8; Isaia 40:25; Matei 5:48). Dumnezeu este de nepătruns, El neputând fi cercetat şi înţeles în plinătatea caracterului Său (Isaia 40:28; Psalmul 145:3; Romani 11:33,34).
Dumnezeu este drept, nefăcând nici un favor nimănui (Deuteronom 32:4; Psalmul 18:30). Dumnezeu este omnipotent, adică deţine toată puterea; El poate face orice doreşte, însă faptele Sale vor fi întotdeauna în concordanţă cu celelalte însuşiri de caracter ale Sale (Apocalipsa 19:6; Ieremia 32:17,27). Dumnezeu este omniprezent, El fiind oriunde şi oricând; aceasta însă nu înseamnă că Dumnezeu este în orice (Psalmul 139:7-13; Ieremia 23:23). Dumnezeu este omniscient, El cunoscând trecutul, prezentul şi viitorul, chiar şi ceea ce gândim noi la un moment dat; întrucât El cunoaşte totul, judecata Sa va fi întotdeauna administrată cu dreptate deplină (Psalmul 139:1-5; Proverbe 5:21).
Dumnezeu este unic, însemnând nu numai că nu mai este altul ca El, ci şi că El este singurul capabil să împlinească cele mai profunde nevoi şi aspiraţii ale sufletelor noastre, dar şi că numai El este vrednic de închinare şi dragoste (Deuteronom 6:4). Dumnezeu este drept, adică El nu poate şi nu va trece cu vederea greşelile; aceasta este datorată dreptăţii şi judecăţii Sale. Totuşi, pentru ca păcatele noastre sa fie iertate, Iisus a trebuit să cunoască judecata lui Dumnezeu atunci când a luat păcatele noastre asupra Lui (Exod 9:27; Matei 27:45-46; Romani 3:21-26).
Dumnezeu este suveran, adică El este suprem; nimic din toată creaţia Sa luată la un loc, în cunoştinţă de cauză sau nu, nu se poate opune scopurilor Lui (Psalmul 93:1; 95:3; Ieremia 23:20). Dumnezeu este duh, El fiind invizibil (Ioan 1:18; 4:24). Dumnezeu este Trinitate, El fiind trei Persoane într-Una, aceleaşi în substanţă, egale în putere şi glorie. Trebuie să reţinem că deşi primul verset din Scriptură foloseşte numele lui Dumnezeu la singular, sensul lui face referire la trei Persoane distincte – “Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt” (Matei 28:19; Marcu 1:9-11). Dumnezeu este adevăr, El fiind în armonie şi acord cu tot ceea ce este El, rămânând incoruptibil şi fără minciună pentru totdeauna (Psalmul 117:2; 1 Samuel 15:29).
Dumnezeu este sfânt, El fiind total separat de tot ce înseamnă decăderea morală, fiind de altfel ostil şi opus acesteia. Dumnezeu vede tot ce este rău şi aceasta Îl supără; în Scriptură focul este în mod obişnuit asociat cu sfinţenia. Sensul este că Dumnezeu este ca un foc mistuitor (Isaia 6:3; Habacuc 1:13; Exod 3:2,4,5; Evrei 12:29). Dumnezeu este plin de îndurare – această însuşire include bunătatea Lui, mila Lui şi dragostea Lui – sunt cuvintele care dau o imagine a îndurării Sale. Dacă Dumnezeu nu ar fi şi plin de har, ar însemna că restul însuşirilor Sale ne-ar exclude din prezenţa Sa. Din fericire, nu este cazul, pentru că El doreşte ca noi toţi să Îl cunoaştem personal (Exod 22:27; Psalmul 31:19; 1 Petru 1:3; Ioan 3:16; Ioan 17:3).

Ceea ce am scris mai sus reprezintă numai o încercare modestă de a răspunde la întrebarea noastră privind însuşirile lui Dumnezeu. Vă încurajăm să continuaţi să aflaţi tot mai multe despre El căutându-L în mod personal (Ieremia 29:13).

CAND VOM INCEPE SA TRAIM DRAGOSTEA, NU DOAR SA TOT VORBIM DESPRE EA, VA FI ATUNCI CAND VOM INCEPE SA TRAIM DRAGOSTEA ADEVARATA.
NU UN SENTIMENT,NU CEVA CU TERMEN DE EXPIRARE. CEVA VESNIC !!!
CEVA CE VINE DE LA DUMNEZEU.

 DOAR PRIN EL VOM PUTEA IUBII CU O ASTFEL DE DRAGOSTE.

 DAR CUM TOTI OFTAM CAND VINE VORBA DE DUMNEZEU,
PREFERAM SA NE VEDEM DE CONCEPTUL NOSTRU CU PRIVIRE LA DRAGOSTE.
SI AS MAI VREA SATI SPUN CEVA!
O POVESTE DE DRAGOSTE VREDNICA SA FIE NUMITA ASTFEL , 

DUPA VOIA LUI DUMNEZEU NU VA AVEA UN SFARSIT NICIODATA !!!
NU SE VA INCHEIA INTR-O DESPARTIRE DUREROASA !!!
CI VA DURA PANA LA MOARTE !!!!
SI NICI CELE MAI MARI VALURI NU O VOR PUTEA DISTRUGE !!!